scruta — SCRUTÁ, scrutéz, vb. I. tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦ fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. – Din fr. scruter, lat. scrutari. Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa … Dicționar Român
Scruta — (lat.), alte, zerbrochene, schadhafte Geräthschaften, abgetragene Kleider; Händler mit dergleichen hießen Scrutarii … Pierer's Universal-Lexikon
scrutá — vb., ind. prez. 1 sg. scrutéz, 3 sg. şi pl. scruteázã … Romanian orthography
scrutat — SCRUTÁ vb. 1. v. privi. 2. a iscodi, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (Îl scrutat cu privirea.) 3. v. examina. Trimis de siveco, 30.06.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
PRAECO — multiplici in usu Romae fuit. In auctionibus enim ad hastam stabant, unde Cicer. Philipp. 2. Bona C. Pompeii, voci acerbissimae subiecta Praeconis: et pretia oblata nuntiabant: In contionibus, audientiam faciebant: in Commitiis Magistratuum,… … Hofmann J. Lexicon universale
scrutatore — scru·ta·tó·re agg., s.m. 1. agg. CO che scruta, che osserva ed esamina con attenzione: occhio, sguardo scrutatore 2a. agg., s.m. BU che, chi scruta 2b. s.m. CO TS burocr. componente di un ufficio elettorale addetto a eseguire le operazioni di… … Dizionario italiano
scrutatore — {{hw}}{{scrutatore}}{{/hw}}A s. m. (f. trice ) 1 (lett.) Chi scruta. 2 (dir.) Persona addetta allo scrutinio delle schede in una votazione. B agg. (lett.) Che scruta: occhio –s … Enciclopedia di italiano
iscodit — ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de amănuntul (şi în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ♢ refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa,… … Dicționar Român
pătrunde — PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. tranz. şi intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la a se propaga prin spaţiu, a se face auzit. ♦ tranz. A privi cu… … Dicționar Român
scociorî — SCOCIORÎ, scociorăsc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. intranz. fig. A căuta, a cerceta amănunţit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a… … Dicționar Român
